Wednesday, August 7, 2013

Still here

N-am murit ,sunt prins intre viata ,drumetii ,calatorii ,munca ,munca si iar munca...astazi e prima zi din concediu ,nu am mai scris de mult sper ca intr-o zi sa ma pot aseza la tastatura si sa imi descarc toate imaginile din minte in cuvinte pentru cine e interesat. Am multe de povestit ,Republica Ceha ,Spania ,Gibraltar ,Italia ,doua sporturi de care m-am apucat ,snowboard si trekking ,in afara de a ma duce la sala de 3 ori pe saptamana , e greu sa tii pasul cu tot ,app am slabit in 8 luni de la 84 de kg la 70 ...sunt multe multe de zis ,viata se misca la un pas incredibil in ultimul timp si sincer MA BUCUR ...nu ma pot plange de nimic pentru ca sunt aproape de a fi acolo unde vreau ...inca ascult Kanye ,Jay , si mai nou Wale ...sa aveti o vara frumoasa va zic ,tuturor prietenilor noi ,vechi si preistorici ...ma bucura sa va vad pe unii ca sunteti bine si ca incepeti sa va realizati ,chiar daca nu credeti ,eu tin pasul cu totii! stima si respect BUGGY la fel ca intotdeauna

Tuesday, October 11, 2011

ce ma face ca sa nu ascult vocile din mintea mea...

Toate gandurile pe care le am si de care nu vreau sa aud din cand in cand nu imi trec cu orice remediu si am incercat destule. Bautura nu merge e chiar mai rau ,plus ca urasc sa beau deci sunt de 2 ori mai nemultumit. Iesitul in oras cu altii merge pana la un anumit punct cand vad prostia pe care o pun in practica totzi actorii astia de criza ce vor sa para ca nu mor de foame. Orice ocupatzie mi-as gasi si tot nu reusesc sa scap de ceea ce ma bantuie...insa exista un remediu...pentru mine functzioneaza si de fapt e o combinatzie de mai multe lucruri. Deci ingredientu meu e : fii obosit , ia vreo 3 guri (ca atunci cand itzi e sete) de alcool insa ceva peste 40la suta si pune castile pe urechi si da cat pot tarfele alea ale tale de casti sa tzina pe muzica ta referata...a mea ehip hop ...daca a ta e altceva...poola mea poate iese altceva...vezi tu....

Saturday, September 24, 2011

In a lifetime...

not in a particular order of importance...
Got to reach Cambodgia- temple of Agnor
Have a L type lens for my Canon
Reach India
Reach China
Reach Thailand
Reach Japan
Have a job that allows me to travel
Have a good established bonsai collection
Have a family
Get to know as much people from all the corners of the world
Have a Swiss watch
Own japanese and german cars
Have a great body still at 35 years
Finish univercity
Make my mom feel like she's the best in the world
Make my dad proud of me
Try not to be an asshole or considerd one
Reach Vietnam
Reach UK
Be able to have as much technology and as few wires in my house still to come

Wednesday, June 15, 2011

Mai mult...

Acum cateva zile pe 11 se implineau 24 de ani de la momentul cand cica am vazut pentru prima data o lumina ...sau cel putin asa pretindem noi "ca cica am vazut" ...dar la prima secunda dupa ce te nasti ,esti oare constient de ce tzi se intampla? In fine...se pare ca m-au lasat de mult petrecerile din club si faptul ca trebe eu sa dau de stire la altzii ca cica am mai facut un an...la urma urmei ,dupa inca vreo 2 la suta inteligenta acumulata in ultimul an am reusit sa zic si eu o cestie inteligenta si aceea a fost ca suntem cam penibili ca oameni cand ne bucuram ca "facem ani"...la dracu ,tot ce facem e sa ne sarbatorim mortalitatea iar in loc sa zicem "La multi ani" ar trebui sa sarim in sus si sa strigam "yey un an mai aproape de moarte" ...sadic. Ca sa trec direct la subiect si la numele postului...cu o zi inainte de 11 o aduceam pe mama de la serviciu si printre micile discutzii in timp ce conduc ,mama imi tot spune sa fiu mereu fericit ca am realizat atetea si ca sa fiu fericit ca sunt sanatos si ca trebuie sa nu fiu suparat (fiindca chiar eram un pic suparat insa era probabil faptul ca imbatraneam:)) )...ei si atunci mi-am dat drumul la gura ,fiindca eu am gura pusa pe "burst mode" si i-am tzinut urmatorul discurs mamei care cred ca defineste unde sunt ,unde am fost si unde vreau sa si ajung in viatza asta ,poate....
De ce sa ma multumesc??? Ce cacat e si asta cu multumeste-te cu ce ai?? Eu vreau mai mult. In fiecare zi. La orice moment. Oricand ,oriunde ,de la oricine si in orice fel. Nu vreau sa ma multumesc niciodata. Ma zguduie doar gandul ca as putea vreodata sa ma multumesc cu ceva...nu vreau sa ajung niciodata sa spun sunt multumit sau sunt fericit(alt cacat de cuvant care dupa parerea mea ar trebui sa fie sters din dictionare si conceptia umana) . Eu incerc la fiecare pas sa duc macar cu o zecime peste ideea de limita...Daca am una eu vreau doua , daca nu imi dai eu imi iau , daca imi zgarai mana eu itzi tai piciorul , daca am un sandwich...mai vreau unul( cu gandul ca oricum fac sala si i-l dau jos ) ,daca 'bita mea imi da un sarut eu vreau inca unul doar pentru faptul ca unul e mai putzin cu unul decat doua...daca am putut sa imi cumpar masina am luat una decenta si nu una care sa zica "as fi putut mai mult dar nu m-am straduit" , daca ma duc undeva vreau sa fie "undeva" si nu undeva unde nu prezinta interes . Ideile care le am ma fac sa fiu cine sunt si nu ma pot schimba doar pentru ca cineva pretinde ca eu sa fiu fericit sau multumit ,asa ceva in conceptia mea nu exista . Pot sa iubesc ca doar nu oi fi o javra , pot sa respect pentru ca respectul s-a pierdut de mult iar mie imi plac lucrurile vechi... dar nu pot accepta sa zic ca sunt multumit... cred ca multumirea la mine ,cand vine, e mai scurta decat daca imi dau drumul si chiar si atunci cand itzi dai drumul ghici ce...mai vrei odata!!Mai mult ,vreau mai mult...e asa gresit ca cineva sa inteleaga ca daca nu am eu vreau...si la urma urmei tot capat. Incerc pe cat pot sa experimentez lucruri noi doar pentru faptul ca asa pot zice "stiu despre ce vorbesti" ... iar pentru ca mi s-a reprosat :P ca de rime nu m-am mai ocupat inchei :

Pasesc intr-o camera fara becuri si geam...si fac lumina
Peste incredere nu credeam ca potzi sa torni orice...si gustul sa tzina
Parea ca m-am dus ,am uitat de vers ,dar pare sa-mi vina...
Potzi sa zici corect ,cred,...ca sunt o pisda cu flow neincetat de rima...

Friday, February 18, 2011

16 . Last day is near

Si pe stilul "lasam ce-i mai bun pentru la urma" ziua aceasta se va incheia cu ceea ce as fi vrut sa fac din prima zi ,sa vizitez Marina Bay Sky park ,parcul de la ultimul etaj al hotelului Marina Bay.De dimineata incep prin a impacheta bagajele si toate suvenirurile cumparate iar pe la ora 3 ma urc in metrou si cobor la statia Marina Bay . Merg pe faleza care are vedere la raul ce strabate Singapore avand vedere si catre Merlion park si cladirea Operei .







Am cladirea la care vreau sa ajung in fata ochilor insa am mult de mers pana acolo ,trec prin locul unde au avut sediile reprezentantele fiecarei tari pentru jocurile olimpice de tineret ,trec pe langa Marina Bay shops ,un shopping center gigant ce include toate firmele faimoase ale lumii,traversez si acest shop si ajung in fata cladirii,fac o poza si ma indrept spre intrare...
Aceasta a fost prima poza pentru ca am ramas cu gura casca sa vad o orchestra in receptia hotelului ce iti dadea bun venit imediat ce intrai pe usa. Cumpar bilet si aflu ca trebuie sa ajung sub turnul 3 pentru a lua un lift care duce direct la ultimul etaj.
Cand ajung sus imi iau o cola fiindca stiam ca voi sta un pic pe acolo pentru a admira ceea ce in ultimile 10 zile strabatusem pe jos.De aici se vede tot ,Fullerton hotel cel dn spatele simbolului Merlion ,Opera (cladirea cu acoperisul in forma de carapace) si cladirea guvenamentala (cea cu ozn -ul deasupra)...ce priveliste!!!
Privind de sus pot vedea mai bine si cladirile care in cateva luni vor fi gata cu siguranta ,cea in forma de floare si alte constructii mai mici pe partea din interiorul orasului.
Parcul de deasupra hotelului este organizat in 2 parti ,partea unde vizitatorii se pot plimba pe o punte din lemn si pot afla ce vad datorita unor aparate care iti sunt inmanate la intrare si partea a doua a parcului cea cu piscina ,deocamdata sunt in prima parte...
Ajuns la partea cu vederea spre mare observ adevarata forma a barajului pe care i-l vizitasem cu ceva seri in urma iar pe deasupra reusesc sa deslusesc mai bine pozitia acestuia. Un adevarat bonus a fost sa vad cum totul e inca in constructie ,viitorul practic...
Abia acum ,de la inaltime reusesc sa vad si de ce Singapore este declarat "the busyest port in the world" ,abia acum vad multimea de vapoare ce se intinde pe toata linia orizontului. Iti trebuie ceva timp sa te obisnuiesti cu ideea ca vezi asa ceva fiind chiar in locul unde esti si nu in fata unui televizior...las pozele sa vorbeasca de la sine pentru o secunda...









Ajung si in partea cealalta unde este piscina si sincer parca aici ,la etajul 57 ,doar cu 20 de dolari platiti la intrare am ajuns in paradis . Sunt sigur ca daca am ajunge undeva in ceruri ar putea fi exact la fel ca aici...






Cobor din aceasta barca suspendata pe 3 piloni gigantici cu satisfactia ca am avut ocazia sa vad si skyline-ul orasului Singapore si am in plan sa le gatesc o ultima cina prietenilor mei care m-au gazduit pentru tot acest timp si care au avut grija de mine ca si cum as fi fost parte din familia lor.
Fac cumparaturi care dureaza vreo 2 ore din cauza ca vroiam sa pregatesc o cina italiana iar toate ingredientele sunt foarte greu de gasit si mai ales foarte scumpe ,pentru o sticla de ulei de jumatate de litru am platit echivalentul a 20 de euro ,pe cand pretzul real este 3 sau 4 euro in Italia....exportul e o tarfa!!! Toate pana la urma s-au incheiat minunat si a fost una dintre zilele cele mai interesante...AMR 1.





Thursday, February 17, 2011

15.Fresh air

Ziua 10 ,18 /08 / 2010 ,ma trezesc tarziu ,pe la 12 pm ,era o zi ploioasa ,de fapt mai ploioasa ca celelalte fiind la ecuator unde ploua zilnic...Liz imi propune sa vizitam un parc unde nu mai fusesem imediat ce ea termina cursurile. Zis si facut ,parca si vremea era cu mine ,incetase sa ploua fix de ora 13 asa ca era destul de racoros pentru a umbla pe strazi pentru un european:) .
Parcul pe care mi l-a propus liz era divers de cele pe care le vazusem pana acum ,avea si iesire la mare dar si lacuri interioare foarte vaste. Cocosii si veveritele isi au locul pentru ei ,umbla fara sa fie usuiti de cineva sa nu calce iarba:))) iar tinerii din singapore au dreptul sa faca picnicuri cand si unde vor atata timp cat se comporta civilizat .
Pentru prima data mi-a fost frica de cand am ajuns in Singapore si asta nu din cauza ca mancasem ceva ,nu din cauza insectelor care cica te-ar putea ucide sau alte mituri,ci din alta cauza ,camera mea sony de care sunt foarte afectionat pt close-up urile pe care le face superb tinand cont ca e o camera compacta nu mai focaliza pe obiectele apropiatee,habar nu am din ce motiv...au fost cele mai tensionate 10 minute din tot tripul meu acolo din cauza ca in ziua a 11 a aveam sa vizitez o cladire pe care am mentionat-o la inceputul povestii mele ,iar avanad camera bulita era ca si cum nu as fi fost ok cu ochii...insa totul s-a rezolvat si am reusit sa fac pozele asa cum vreau eu...
Liz pentru a ma calma m-a oferit un ice cu gusturi diverse la un fel de cofetarie a studentilor iar dupa ce ne-am despartit restul zilei am petrecut-o facand bagaje fiindca stiam ca ziua 11 o sa fie un pic incarcata de evenimente si sentiment de tristete...